De ce ne temem atunci cand suntem pe drumul cel bun?

Uneori ne temem ca o sa dam gres. Alteori ne temem in mod inconstient de succes fiindca atunci va trebui sa ne confruntam cu toate schimbarile pe care le aduce reusita in viata oricarui om si munca pe care va trebui sa o depunem in continuare, la un alt nivel.

In alte situatii, ne temem de respingere sau sa nu parem ridicoli in incercarea noastra de a ne transforma visul in realitate.

Asa ca, nu de putine ori, alegem sa ezitam, sa credem ca asteptam momentul perfect, sa decidem ca trebuie sa ne mai gandim un pic la ce avem de facut, ca mai avem de invatat si de explorat alternative (in realitate, ineficiente si consumatoare de timp).

In tot acest timp insa, trec pe langa noi saptamani, luni sau chiar ani intregi. Si la fel trec si visele noastre.

Cea mai buna metoda in astfel de situatii e sa ne confruntam teama. Sa ne dam seama de ce ne este frica, sa o lasam sa ne invadeze si sa o luam la intrebari odata ce am reusit sa o vedem cu adevarat. Sa ne intrebam ce se poate intampla pentru a ne da seama ca pana si cel mai ingrozitor scenariu nu deloc ingrozitor. Chiar daca dam gres, o sa vedem ca o sa avem in noi intotdeauna resurse pentru a merge mai departe.

Sa lasam frica sa ramana in noi, dar sa continuam sa facem pasi in directia inainte. Un pas inaintea celuilalt, uneori cu teama, alteori doar cu prevedere, dar sa il facem. Pas dupa pas dupa pas. Si sa ne bucuram de intregul drum. Fiindca drumul e cel care ne face mai buni, drumul de care stim sa ne bucuram ne face fericiti, nu doar destinatia!