Pielea in care traim. Cand suntem cu adevarat prezenti?

Pe strada, un gadget ne insoteste tot timpul. Un iPad, un e-book, un smartphone. Daca nu un gadget, orice altceva ne-ar putea distrage atentia de la... noi: o carte, un joc, un sudoku, un ziar. Orice care sa nu ne lase prada tumultului produs de ganduri, griji, nelamuriri.

Ne-am obisnuit sa ne ocolim pe noi insine, la timpul prezent. Am devenit experti. Daca am fi spioni, ne-am urmari indeaproape si nu ne-am intalni niciodata.

Si lupta continua, una care nu inceteaza niciodata. Iar asta ne face, de cele mai multe ori, nefericiti. Una dintre cele mai mari provocari in viata e sa stim sa traim cu noi, in noi, la timpul prezent. De prea multe ori ne distragem atentia prin munca nesfarsita, cumparaturi, mancare, bautura, emisiuni televizate, conversatii nesfarsite.

Sa ramanem singuri inseamna sa ne infruntam toate fricile si temerile, sa ne ascultam, sa le lasam sa ne cotropeasca, uitand ca doar asa am putea cu adevarat sa gasim solutia. Asa ca ne evitam pe noi, zi de zi, fara sa mai avem curajul sa ne regasim si sa ne ascultam cu adevarat.

Sa recunoastem insa ca ne folosim de nenumarate cai prin care fugim de noi insine e insa primul pas catre un timp pe care sa-l petrecem numai cu noi: prezentul.