Un an de antreprenoriat. 10 lectii. De ce ar trebui sa incepi acum

Nu. Si daca vreti sa auziti povesti de succes, v-as spune sa nu le credeti pe cele care au aparut peste weekend. Va spun ca se poate si ca am cunoscut niste oameni care isi traiesc visul zi de zi, facand ceea ce place si castigand bani din asta, fara sa se planga, macar o data, de un hatis legislativ de nedescalcit sau de cine stie ce piedici pe care ni le pune statul. Si va mai spun ca sunt unul dintre oamenii care, desi inca nu a intrat cu totul in marea moara a legislatiei de la noi, isi construieste cu pasi mici, dar siguri, o realitate cat se poate de frumoasa.

Piedicile ni le punem noi, iar cea mai mare e cea prin care ne refuzam viata pe care ne-ar placea sa o avem. Intr-un an in care am indraznit in fiecare zi din ce in ce mai mult, am invatat zece lectii pe care am decis sa vi le povestesc voua si sa mi le repovestesc, in acelasi timp, si mie:

1. Am construit o noua realitate. De la zero. Cu bani putini. Cat de vreo trei pranzuri. Si nu pranzuri de milioane de lei fiindca exista si din acelea. Nu, am inceput cu ceva ce poti sa pui oricand deoparte, o suma din aceea pe care o lasi la un film si doua pungi de popcorn. Asta a fost prima lectie, prima mea bataie pe umar si palma in acelasi timp (fiindca stii ca puteai incepe mult mai devreme daca nu-ti era frica si te feliciti ca ai inceput azi si nu peste inca cinci ani).

2. S-a schimbat decorul. Casa ramane aceeasi, dar tu mergi in locuri noi, cunosti oameni noi, ajungi sa iti construiesti propriul spatiu de lucru. Se transforma tot ceea ce pana acum era o viata care, in linii mari, nu avea evenimente neasteptate. Daca tu nu te schimbi, nici lucrurile din jurul tau nu se schimba.

3. Nu toata lumea se bucura pentru tine. Asta a fost una dintre lectiile amare. Sa vezi ca exista oameni, prieteni apropiati, care nu se mai pot bucura pentru tine. Sa-i lasi sa plece. E o lectie reala pe care o invata multi dintre cei care aleg sa isi urmeze propriul drum si care descopera ca stiu ce vor sa faca mai departe. E un lucru greu de digerat pentru oameni care, poate, inca nu stiu ce sa aleaga in viata.

4. Increderea in ce poti face creste de la o zi la alta. E ca mersul la sala. Nu merg la sala, dar fac exercitii acasa. Fiindca toata povestea asta m-a disciplinat. Si daca intr-o zi faci o ora de exercitii, apoi trece saptamana si observi ca dupa 6 ore saptamanale n-ai lesinat, nu ti-a cazut mana in timp ce scriai si urci scarile de parca ai zbura, vrei mai mult. Fiindca stii ca poti. Si e asa de fain sentimentul ca nu stiu de unde ai putea sa-ti iei o doza mai mare de incredere decat din a face singur lucruri pe care nu le-ai mai facut pana acum.

5. Rabdarea chiar e o virtute. Si e una mare si pretioasa pentru care trebuie sa te lupti cam la fel de mult cat trebuie sa te lupti pentru a fi fericit (fiindca si aici e nevoie de munca). Am invatat sa am o rabdare de care nu ma credeam in stare si nici nu eram, pana de curand. Dar inveti ca daca te agiti prea mult si in gol, daca ai senzatia ca ai in fata piedici pe care trebuie sa le treci alergand, nu rezisti prea mult. Si observi, de-a lungul timpului, ca totul are un sens pe care nu-l vezi decat dupa o vreme si ca nimic, in fond, nu se intampla mai devreme sau mai tarziu decat trebuia sa se intample.

6. Organizarea e sfanta. Nu credeam in liste si nici nu prea imi faceam, in afara de cele pentru mers la piata sau la supermarket. Dar listele ajuta enorm. Doar fiindca iti treci acolo niste activitati, o sa vezi ca, avandu-le in fata ochilor, vor capata o putere mult mai mare. Si culmea e ca o sa ti se para ca poti sa le faci. Si povestea aia cu placerea taiatului unor sarcini de pe lista e adevarata.

7. Ti se schimba semnificativ prioritatile. Imi amintesc si-acum de o sambata in care am refuzat o invitatie la un pranz mai mare fiindca trebuia sa termin un proiect. Aveam duminica libera insa eu am tinut mortis sa termin atunci ce aveam de facut. Proiectul a avut ulterior un parcurs foarte frumos si sunt convinsa si acum ca duminica rezultatul nu ar fi fost acelasi. Ideea principala ar fi ca ti se schimba prioritatile asa cum probabil si-ar dori parintii sa ne comportam in toti anii de scoala. Si uite ca se intampla tarziu cand lasi distractia si timpul liber pe locul doi si-ti vezi de ale tale. Si ale tale inseamna un vis frumos de tot la care nu mai renunti vreodata.

8. Succesul nu se construieste peste noapte. Iubesc povestile acelea despre succesul construit de-a lungul anilor. Si ii iubesc pe oamenii aia care povestesc cu drag despre cum au inceput, despre cum a trecut timpul si ei au reusit sa isi vada visul crescand cu ochii. Am citit odata undeva ca oamenii mari, cu adevarat mari, sunt cei care te fac sa crezi ca si tu poti ajunge ca ei. Si, din experienta, ei sunt cei mai decenti si modesti oameni. Oameni de la care am invatat, in fond, si rabdarea, si increderea.

9. In cinci ani, iti vei dori sa fi inceput astazi. Fraza asta nu e a mea, dar mi-ar fi placut sa o fi gandit-o eu in vreo noapte (slabe sanse, eu visez cine festive in scari uriase de bloc). E o fraza care m-a motivat in multe momente si care m-a facut sa fac inca un pas si inca unul, cu gandul la un moment in care voi privi in urma si voi putea povesti despre ce a fost si nu despre ce mi-as fi dorit sa fie, dar n-am facut. Si o sa adaug pe furis un sfat inainte de numarul zece: incepe chiar si cand nu crede nimeni in tine fiindca ai nevoie de un singur om care sa creada in ce poti face: tu insuti.

10. Ai deja totul pentru a incepe o afacere, proiect sau orice altceva care momentan iti lasa impresia ca mai are de asteptat. Adevarul e ca toate scuzele acelea sunt dureros de false. Pot privi astazi totul din doua perspective diferite si iti pot spune sa incerci sa vezi tot timpul jumatatea plina a paharului. Atata timp cat stii sa citesti si pe deasupra mai ai si acces la Internet, inseamna ca te poti documenta, poti obtine fonduri, poti crea proiecte, poti strange oameni pentru ceea ce iti doresti sa realizezi. Numai ca nu tuturor oamenilor le place sa auda ca problema lor are solutii. Incearca sa fii unul dintre cei care trece la fapte.

E vorba de un curaj. Curajul de a face un prim pas. Si-ti promit ca acel prim pas e unul fabulos care nu se compara cu nimic altceva. Si-ti mai promit ca o sa te implineasca atat de mult incat o sa mai vrei sa faci unul. Si inca unul. Pana cand, peste vreo cinci ani, o sa te bucuri ca ai inceput astazi.