Reclama zilei: Ikea iti spune bine ai venit in casa papusilor

Numai ca lumea fantastica a fetitei incepe sa se complice. Ceea ce parea initial o punere in scena a zilei unei Barbie oarecare – o papusica frumoasa de plastic se trezeste dimineata, isi deschide dulapul plin de pantofi la moda, se imbraca intr-un costum sport roz bombon si.. Povestea deviaza, intentionat sau nu, si, in loc sa ne ofere perspectiva unei familii tipice, personajele principale se dezvaluie ca fiind o mama singura si fiul ei (si, ocazional, bunica). 

 

Este reconfortant ca versiunea de familie fericita a la Ikea sa nu includa o mama si un tata, dar este ceva in neregula cu aceasta naratiune, mai ales ca ea are loc in mintea unei fetite.

 

Pe de o parte, povestea este montata pe un cantec ce vorbeste despre „paradisul dintr-o camera” cu „barbatul iubit”. In acest context, apropiata relatie dintre mama si fiul ei (el ii sterge lacrimile cand ea plange la film si ii pregateste micul dejun dupa ce ea se intoarce ametita de la o petrecere) incepe sa para oarecum nesanatoasa. (Cel mai probabil, Aretha Franklin nu s-a gandit la fiul ei cand a compus melodia!). iar imaginea mamei care se impiedica de prag dupa ce a baut prea mult va ridica si ea multe sprancene.

 

Cel mai neplacut este insa aspectul nefiresc (si inevitabil) al faptului ca papusile sunt portretizate de actori cu masti de papusi. Corpurile umane cu masti de plastic pe chip, contorsionate in pozitii specifice papusilor, cu degetele permanent lipite, coatele permanent usor indoite, sunt mai mult infricosatoare decat jucause. 

 

Dincolo de grotesc insa, exista cateva sugestii senzationale de organizare a spatiului.