Editorial: Despre creativitate si munca. Ia un pix si scrie!

"Menirea noastra in viata nu e sa ne transformam in ceea ce credem ca ar trebui sa fie idealul nostru, ci sa aflam cine suntem deja si sa implinim asta.
Daca am fost nascuti sa pictam, e sarcina noastra sa devenim pictori.
Daca am fost nascuti sa rasturnam ordinea ignorantei si a nedreptatii in lume, e slujba noastra sa ne dam seama de asta si sa ne punem pe treaba." - Steven Pressfield, The War of Art

Atunci cand eram mica, nu suportam sa fac ordine. In marea dezordine din sertare, din dulapul cu carti, din biroul in care se ascundeau toate caietele si manualele, descifram de fiecare data o ordine numai a mea, stiam unde se afla fiecare lucru si citeam o harta vazuta numai de mine. Ori de cate ori incepeam sa organizez lucrurile (sertarul, plin cu cele mai nevazute si neobisnuite maruntisuri din lume, era cosmarul meu), terminam prin a avea in fata un birou sau un dulap aranjat, ordonat, dar total necunoscut mie. In ordinea perfecta in care stralucea, il priveam cu raceala si ca pe un strain.

Un pas gresit pe care il fac multi dintre cei care scriu il reprezinta “programul” stabilit in functie de inspiratie. Cu alte cuvinte, scriem, deci muncim, doar atunci cand ne loveste inspiratia. Si acest obicei e partial justificat: cu cat cautam mai inversunati inspiratia, cu atat ni se pare ca aceasta s-a ascuns definitiv de noi.

Insa cei mai productivi oameni lucreaza dupa un program, se asaza la birou si incep sa lucreze. Inspiratia, in astfel de situatii, nu mai face mofturi. Soseste, cu alte cuvinte, pentru ca a inceput programul. Si, odata invatata sa functioneze astfel, va respecta ora impusa de noi.

Cititi continuarea aici.