De ce Google+ este ca Twitter, dar asta nu-l avantajeaza

Businessweek.com scrie ca, asemeni Twitter, gigantul Web trebuie sa gaseasca solutii pentru anumite probleme, printre care "zgomotul de fond", procedura de cautare si, bineinteles, cum sa atraga oamenii si sa-i si pastreze.

 

 

Aglomerarea de informatii devine vizibila, mai ales daca avem in cercurile noastre prieteni care "produc" mult continut. La fel se intampla si daca urmarim o persoana care primeste multe comentarii.

 

Si asta pentru ca Google + muta postarile cu multe voturi sau comentarii in partea superioara a fluxului, aceasta fiind si o modalitate de evidentiere a continutului mai nou si mai proaspat.

 

Twitter nu se confrunta cu aceasta problema in aceeasi masura ca Google+, din moment ce nu nu muta continutul pe baza intensitatii activitatii, dar incearca sa identifice ce ne-ar putea interesa. Asa se explica noile butoane care arata cand oamenii ne trec mesajul la favorite sau il trimit mai departe. Ideea este ca se va reusi astfel sa se implice utilizatorii si sa-i pastreze aproape, dar poate crea si problema zgomotului. Facebook nu se lupta cu acest monstru, pentru ca are un "model simetric" de urmarire a mesajelor, prin care putem gasi doar prieteni care ne-au dat prietenia.

 

 

Ne-am fi gandit ca Google, datorita faptului ca este un mare motor de cautare, si-ar fi gasit modalitati mai atractive de cautare a noilor subiecte, a utilizatorilor sau a continutului. Putem cauta anumiti utilizatori prin intermediul toolbar-ului din partea de sus a Google+, dar nu dam si peste teme sau continut relationar. Pe pagina naostra de profil, apare un buton cu propriile favorite +1, acre nu ne arata insa si postarile din Google+ pentru care am votat, ci doar continutul pentru care am votat in cadrul cautarilor normale pe Google, ceea ce este, in mare masura, inutil.

 

Aceasta este o problema pe care o are si Twitter. Reteaua nu a reusit sa dea peste o metoda potrivita pentru a cauta tweet-uri sau utilizatori, in ciuda faptului ca a achizitionat Summize acum doi ani. Daca vrem sa cautam anumite mesaje mai vechi de o saptamana, nu vom gasi nimic.

Aceasta problema a cautarii si identificarii/ descoperirii de continut/ utilizatori este una complexa: daca obtinem prea multe rezultate cream zgomot, daca gasim prea putine, atunci ne simtim ca intr-un oras fantoma. Furnizarea de instrumente care sa filtreze zgomotul, cum ar fi listele Twitter si cercurile Google+, este o solutie, dar ele cer timi si, de aceea, oamenii nu le vor folosi niciodata asa cum trebuie.