Amintirile virtuale sunt amintiri false? Ce am face daca intr-o zi am pierde tot?

Traim insa intr-un prezent in care doar scrierile SF ne amintesc de faptul ca, in cazul unui atac major, ceea ce azi se bazeaza pe informatie digitala ar putea disparea. In romanul sau, Fabrica de absolut, Karel Capek descrie societatea la care s-a ajuns deja de foarte multa vreme si explica in amanunt fenomenul de supraproductie pe care il intalnim azi de la cele cincisprezece feluri de paine din supermarket pana la casele construite in exces si ramase fara locatari.

Construim amintiri digitale si privim realitatea, de cele mai multe ori, printr-o interfata care capteaza ceva ce poate sa nu mai ramana in memoria povestita in romanele groase ale lui Proust. Fotografiem campul cu flori, obiectivul turistic, peisajul magnific, multumiti ca l-am prins pe camera, uitand ca nu ni l-am intiparit si in inima.

Puterea digitalului pune stapanire pe ceea ce credem ca simtim si uitam sa ne imaginam cum ar fi lumea fara toate aceste gadget-uri pe care le adoptam poate cu mult prea multa repeziciune. Chiar daca unii incep sa renunte si sa consolideze trendul downshifting-ului, majoritatea pastreaza "buna" traditie a lumii moderne si vaneaza cele mai noi tehnologii.

In romanul sau Momo, scris atat pentru adulti, cat si pentru copii, Michale Ende ne descrie perfect lumea de astazi in care incercam sa economisim timp. E o lume in care copiii nu se mai joaca aproape deloc afara, in care jocurile li se predau fiindca trebuie sa indeplineasca un rol mai tarziu, in viitorul ca adult.

Nimic nu mai lasa loc pentru imaginatie, iar ideea de a te juca in aer liber si de a construi povesti nesfarsite in lipsa unor jucarii sau a unor tablete pare deja o gluma pe care niciun copil n-ar gusta-o.

Vorbim de managementul timpului din ce in ce mai mult, de eficientizarea orelor si de obtinerea unor rezultate cat mai bune intr-un timp cat mai scurt. Nu mai avem timp pentru esential. Timpul este viata insasi, asa cum scrie Ende, si sa nu mai avem timp inseamna sa traim mai putin, nu sa economisim pentru un viitor in care nimeni nu ne va returna orele "eficientizate".

La intrebarea "Ce am face daca intr-o zi am pierde toate amintirile digitale?" trebuie sa ne raspundem singuri, iar filmul de mai jos ne ajuta sa ne amintim ca viata arata altfel si ca, asa cum a spus candva un scriitor care creeaza probleme in fiecare an elevilor de liceu, candva, timpul inca mai avea rabdare cu oamenii.

E azi mai clar ca niciodata ca noi suntem cei care nu mai au rabdare cu timpul si nici cu noi insine.

LOST MEMORIES (French, English Subtitles) from Francois Ferracci on Vimeo.