Cand ti-e foame de succes

Nu stiu daca frica asta de-a muri de foame e o mostenire a comunismului sau vine din faptul ca noua, ca natie, ne place sa mancam pana in pragul lesinului si-atunci ne temem ca ori maine, ori poimaine, o sa ne dispara porcul din ograda sau salamul din frigider.  Se prea poate sa mai fie nevoie de vreo doua-trei generatii pana cand vom avea alte motivatii atunci cand ne lansam intr-o cariera.

Problema cea mai mare este ca ne scapa din vedere o categorie importanta de oameni de afaceri din Romania: cei care au pornit de la pasiune si care au ajuns la succes fiindca au muncit ani de-a randul si fiindca muncesc in continuare. La nivel general, nu credem. Nu mai credem (si nu stiu daca am crezut vreodata) ca se poate reusi si altfel: prin munca, bun-simt, nopti nedormite, munca si iar munca.

Par sa ne deranjeze o multime de lucruri, dar uitam sa ne educam pentru a face alegeri mai bune. Ne deranjeaza stralucirea ieftina, insa nu facem diferenta intre calitatea reala si falsele trasaturi ale unor produse pe care le incadram in categoria de lux numai datorita pretului.

Motivatia unui om de afaceri dicteaza si constructia produselor: cine nu face un lucru din pasiune, mai bine nu-l mai face. Fiindca o sa-l faca prost si slab si ieftin si o sa-l vanda scump si intr-un ambalaj stralucitor. Iar motivatia se vede atunci cand dai un interviu si nu prea stii nici tu de ce esti unde esti si de ce faci ceea ce nu mai stii exact cum si cand a inceput.

Succesul imediat si peste noapte e unul trecator, oricat de rasunator va fi pentru o perioada. Fiindca o afacere pe termen lung e dusa de oamenii care pun pasiune in ceea ce fac si carora li se raspunde printr-un segment de clienti educati si fideli.

Tocmai aceasta foame dupa bani (tot la foame ajungem) ii face pe unii sa ia decizii gresite si sa se bucure de castigurile prezente ca si cum asta e tot ce conteaza. Succesul real e cel care te va descrie si peste ani cand, dupa ce in jurul tau au disparut multe astfel de pasiuni aparute noaptea in vis, tu esti inca acolo, construindu-ti un drum prin aceiasi pasi care astazi inca iti dau de mancare.