Cum ne ajuta McDonald's sa intelegem macroeconomia

Saptamana trecuta, un profesor de la Universitatea Princeton, Orley C. Ashenfelter, a luat sandvisul celebru si a incercat sa raspunda la urmatoarea intrebare: Cum se imbogatesc natiunile sarace?

Vreme de mii de ani, familiile si-au dedicat majoritatea timpului gasirii si prepararii hranei. Majoritatea orelor de trezie erau alocate cultivarii si culegerii recoltelor, in timp ce venitul in urma agriculturii era investit tot in mancare. Tarziu, in timpul erei preindustriale, muncitorii necalificati munceau ore indelungate pe camp, iar banii obtinuti abia ii ajutau sa-si intretina familia. De exemplu, pana pe la 1700, dieta englezului a constat, monoton, din paine si bere.

 

Astazi, mancarea se obtine mai rapid. Big Mac-ul nu necesita multa preparare, iar fabricarea lui este mult automatizata. Si munctorii necalificati care lucreaza la pregatirea lui, in Statele Unite, castiga suficient cat sa-si cumpere mai mult de doua sandvisuri, adica peste 1.000 de calorii, in doar o ora de lucru. 

BIG MACONOMIA

 

Natiunile lumii sunt diverse in moduri care sfideaza comparatiile facile. Insa cel putin 118 dintre ele impartasesc ceva comun: au restaurante McDonald's. 

In toate restaurantele McDonald's din lume, angajatii indeplinesc sarcini similare, conform unui protocol international. Aceasta parte este importanta pentru economisti, pentru ca avem astfel baza comuna, mere cu mere, pentru a compara salariile si preturile. 

Identificarea numarului de sandvisuri Big Mac ce pot fi cumparate cu banii castigati intr-o ora de lucru ne poate spune care tara e bogata si care nu. Sandvisurile fast-food reprezinta un microcosmos al eficientei industriale, iar pretul lor ne arata cresterea salariilor si ne ajuta sa studiem fluctuatia bogatiei.

Se pare ca acest barometru a scos la iveala trei lucruri importante pentru economia internationala: (1) cresterea Occidentului; (2) cresterea restului lumii; si (3) Marea Criza Mondiala.

Cresterea Occidentului: Tarile se imbogatesc pentru ca se specializeaza in anumite industrii si pot obtine bani in urma lor. De ce castiga angajatii McDonald's din SUA sau din Europa de Vest de 10 ori mai mult decat cei din India, China sau America Latina? Nu pentru ca cei din Chile sunt mai putin pregatiti. Totul are legatura cu ce se intampla in plan economic in afara bucatariilor McDonald's. 

Discrepanta dintre natiunile sarace si cele bogate isi gaseste o explicatie eleganta in faptul ca se bazeaza pe productivitatea in sectoare care pot duce la export de bunuri si servicii. Daca o tara devine buna la, sa zicem, producerea de masini, le vinde strainilor si se imbogateste. Pe masura ce curg veniturile si investitiile in tara, cresc salariile si preturile. Oamenii au bani sa cumpere burgeri. Pretul burgerilor creste, pretul muncitorilor care prepara acei burgeri creste si el.

Cresterea restului lumii: In ultimele decade, cresterea venitului real a stagnat in SUA si in alte tari dezvoltate. Productia de bunuri si alte slujbe ale clasei mijlocii au fost mutate in strainatate si au hranit cresterea nivelului de trai in alte tari. 

Si McDonald's este martor al acestei povesti.

Salariul a crescut, intre 2000 si 2007 numai in tari ca Rusia, India si China. Graficul de mai jos arata procentajul de Big Mac-i pe ora de lucru in ultimii zece ani. 

 

Marea Criza Mondiala: Dupa o perioada de crestere remarcabila in randul tarilor cu salarii mici, criza financiara a avut un efect neunitar asupra bogatiei. Si din nou McDonald's ne explica mersul lumii. In graficul de mai jos putem vedea cum pretul burgerilor a crecsut in Rusia, Europa de Est si America Latina. 

via theatlantic.com.