Designul de produs: necesar sau inutil?

Imi dadeam seama de constructia atat de superficiala a reportajului si ma intrebam unde este etica lor atata vreme cat materialul prezentat in sine era construit pe... neuromarketing.

Scos din context si aratat cu degetul drept o tehnica machiavelica folosita pentru a-i jefui practic pe bietii cumparatori nestiutori, neuromarketingul nu cred sa fi cunoscut vreodata atatea acuze in doar cinci minute.

Nu exista produs aruncat pe piata fara sa tina cont si de neuromarketing. Pana si copia unui produs pentru care au existat intr-adevar specialisti in marketing (si implicit in neuromarketing) contine aceasta strategie.

Marketingul contine prin definitie elementul de neuromarketing, dar de aici si pana la a incerca sa pacalesti astfel publicul si sa consideri ca cei care se uita la televizor traiesc pe o planeta in care cumpara zi si noapte produse de care nu au nevoie fiindca au fost pacaliti de designerii meschini ar trebui sa fie cale lunga. Din pacate, nu e. Si, din pacate, exista si oameni care ii vor injura pe bietii designeri uitand ca pe masa au o sticla de bautura carbogazoasa cumparata nu pentru ca le-a fost sete, ci pentru ca, ati ghicit, neuromarketingul a invins.

Si daca ar fi sa pastram tonul in care a fost facut reportajul, am putea sa ne imaginam ca sticla respectiva i-a fost varata cumparatorului probabil cu forta in sacosa in timp ce vanzatorul ii tinea mainile la spate si ii lua toti banii din buzunare. Asa ar trebui, cel putin, sa arate o achizitie daca ne luam dupa ideea ca neuromarketingul e un hot invizibil, recent demascat de cei care, nu-i asa, isi doresc sa faca lumea un loc mai bun.

Designul e necesar. Pentru bunurile de investitii, bunurile de larg consum, vorbim de un design de ambalaj. In mod cert, nu te ia nimeni prizonier cand intri in magazin sa-ti alegi un frigider: "Alege-l pe asta cu cel mai nou design sau vei plati cu viata!". Esti liber sa alegi intre nuante apropiate de griuri si usi cu tente mai mult sau mai putin metalice. Dar vorbim de un design limitat, un design care nu trebuie sa incalce limitele functionalitatii.

Aceste limite sunt o alta discutie, asa ca putem trece la designul care poate fi inovatie asa cum am povestit cu alta ocazie.

In fond, niciun lucru pe care il cumperi nu poate fi considerat inutil fiindca intotdeauna vei avea o motivatie (indusa sau nu). Designul este cel care te poate atrage, insa asta va tine de preferintele personale (influentate de un trend... sau nu). Din nou, designul pus in cardasie cu neuromarketingul, complot ascuns sub forma unui gaz toxic care il nauceste pe bietul consumator (caruia nu i s-a dat prezumtia de om cu putere de discernamant, liber arbitru sau vreo urma de putere de decizie), reprezinta o stratagema ieftina care nu va ajunge (ce bucurie!) la publicul caruia i se adreseaza produsele care au beneficiat de design in adevaratul sens al cuvantului (adica nu unul morfolit si prezentat ca in clasele primare, ca in reportajul de care am amintit la inceput).

Asa ca, dragi reporteri, sac! O explicatie sau o concluzie mai lunga de atat nu-si are locul.