Distractia pe vremea mea... si la programul de opt ore

Prilej de editorial, nu-i bai. Se facea ca o tanara (mai tanara decat mine, pe cat ma pot increde in biata-mi memorie) anunta ca distractia buna e aia care incepe luni si se termina joi, iar nu cea de vineri si pana duminica atunci cand ies din case cei cu program de opt ore si inunda Bucurestiul.

Speriatu-m-am. Mai intai, ca nu mi-a trecut niciodata prin cap ca noi, astia cu program de opt ore, n-am avea drepturi depline sa iesim din casa in weekend-uri cand prindem si noi ceva mai mult timp liber. Mai apoi, fiindca nu mi-as fi imaginat ca fac parte dintr-o categorie care ar putea fi redusa la atat: program de opt ore. Nu tu personalitate, nu tu cap pe gat si probabil nici ratiune ca ce fel de om e acela care iese taman in weekend ca sa aglomereze strazile?

Sub vina de a fi ingreunat masiv traficul in Bucuresti, m-am pus putin sub lupa si-am trecut in agenda toate distractiile din anul trecut si toate cele care vor veni. Vazut-am ca in cele mai multe zile lucrez si inainte, si dupa alea opt ore, la fel ca multi oameni pe care ii stiu. Ca reusesc sa imi fac loc si pentru distractie in timpul saptamanii, ori ca-i luni, ori ca-i miercuri. Ca daca e sambata, cu atat mai bine, suntem mai multi si ne distram mai frumos. Si tot asa, cu mai multa atentie, mi-am reamintit ca-mi place notiunea de weekend, ca-mi place sa stiu cand e vineri, ca programul de opt ore nu ma face mai putin om si ca distractia e apreciata chiar mai bine cand nu tine de luni pana joi si inapoi.

Mai rarut, ca-i mai dragut. Sau asta m-au invatat cei doi-trei ani de experienta pe care-i am in plus fata de prea tanara tanara. Asa ca, da, om fi aglomerand noi strazile in weekend-uri, dar atunci zic sa ne ramana doar noua, daca tot suntem speciali, distractiile de weekend. Pariu ca-s mai multe si mai faine?