Un discurs care te transforma: Todd Henry vorbeste despre creativitate versus mediocritate

Todd Henry e genial. Si e genial fiindca si-a gasit propriile abordari asupra unor probleme pe care noi ne-am obisnuit sa le expediem in subconstient.

Pe scurt, mediocritatea este o alegere. Nu este ceva mostenit, nu este ceva ce ne este impus si nu este o conditie pe care o avem de la nastere. Mediocritatea in care ajungem sa ne scufundam in cele din urma nu reprezinta decat suma tuturor alegerilor sau non-alegerilor pe care le-am facut zi de zi.

In cadrul conferintei "Maretia presupune creativitate", Todd Henry explica definitia mediocritatii. Cuvantul vine de la "medios" (mijloc) caruia i se alatura "ocris" (munte accidentat). Inseamna, spune Henry, sa te opresti la jumatatea acestui munte accidentat.

Daca nu invatam sa facem fata temerilor si daca nu invatam sa confruntam nesiguranta zi de zi, vom aluneca in cele din urma intr-o zona a mediocritatii.

Ceea ce facem zi de zi conteaza mult mai mult decat ceea ce facem doar din cand in cand. Mediocritatea, spune acesta, nu se intampla de la sine, ci e aleasa de noi insine in timp, fiind acele mici compromisuri pe care le facem cand dam peste incertitudine.

Trebuie sa combatem nepasarea de zi cu zi prin actiuni care completeaza in timp corpusul de munca. Acest corpus reprezinta distanta dintre noi si obiectivul nostru final. Nu ne mai intrebam cum ajungem acolo fiindca raspunsul va fi intotdeauna acelasi: prin eforturi constante, prin munca pe care alegem sa o facem zi de zi.

Pasiunea productiva, spune Todd Henry, inseamna sa ne intrebam ce munca suntem dispusi sa facem sau sa induram pentru rezultatul pe care ni-l dorim. Pasiune nu inseamna sa ne placa ceva si atat, ci presupune ca noi sa depunem mai multe eforturi decat in alte arii.

Iar fara creativitate, aceste lucruri nu se pot desfasura in cele mai bune conditii. Suntem asaltati de informatie si facem bai lungi, odihnitoare. Fugim tocmai de pauzele care ne-ar ajuta sa avem cele mai bune idei. Fugim, asa cum spune Henry, de "spatiile albe". Trebuie sa construim aceste spatii albe si sa nu fugim de problem. Sa construim un zid prin care sa ne izolam de marea masa a informatiei care a ajuns astazi sa produca atat de mult zgomot.

Abilitatea de a ajunge acolo unde ne dorim sta in mainile noastre si presupune o munca pe care noi o depunem in mod constant. Aceasta munca are la baza decizii permanente pe care trebuie sa le luam pentru a compate nepasarea, indiferenta, lipsa actiunii. Sa nu ne dam batuti in fata a ceea ce ne face sa ne temem. Sa mergem, asadar, in directia pe care nu o cunoastem, dar pe care o descifram tocmai prin acele decizii pe care trebuie sa le luam, pentru succesul nostru.