Inocenta pe care o consuma timpul

Hainele simple, in culori neutre, alese nonsalant, dar care compun un rezultat care ii transpune firea independenta. Parul natural, asezat intr-o coafura care, purtata identic peste ani, ar avea sanse sa intoarca priviri. E ceva in aceasta inocenta care te face sa iti imaginezi una dintre cele mai elegante fiinte. Poate e insa doar o parere, poate ca fotografia insala? Si totusi, privirea aceea, usor strengareasca, fara teama, spune totul. Parca si lumina care ii cade pe chip ar putea fi aceeasi peste ani, intr-o villa din Toscana sau intr-o locuinta veche si eleganta din Bucuresti.

Imi imaginez, orice as face, un destin grandios pentru aceasta fiinta care pare sa aiba in acest moment tot ce ii trebuie pentru a ajunge unde isi doreste, pentru a face tot ceea ce isi propune, pentru a-si indeplini orice vis.

Anul urmator, privirea s-a schimbat. Recunosc surprinsa o usoara dezamagire, dar si o intrebare in aceeasi privire care, cu doar un an in urma, putea cuceri lumea. Nu stiu care e exact intrebarea, dar ii ghicesc dezamagirea. Ceva s-a schimbat, ceva s-a pierdut. Pentru totdeauna.

Peste inca un an, o noua fotografie. Un zambet, de data aceasta. Un zambet care nu mai e strengaresc, e un zambet ca pentru o fotografie. Copilul nu mai e copil, adolescentul pozeaza. Acelasi zambet, insa accentuat, peste inca un an. Nu reusesc sa trec dincolo de acest zambet, nu-mi mai spune nimic. E zambetul pe care il intalnesti atunci cand iti cumperi cafeaua si ziarul si vanzatorul iti ureaza sa ai o zi buna. Si stim ca pana si zambetul asta se mai zareste rar.

In anii urmatori, rutina alterneaza cu seductia. Posturile se schimba de la an la an, dar jocul e acelasi. Nimic care sa mai aiba de-a face cu prima fotografie, nimic care sa te ajute sa regasesti esenta omului fotografiat in urma cu zece ani.

Unii oameni raman la fel, se dezvolta, isi cresc talentele, inteligenta, si le zaresti asta in privire, le admiri cresterea. In alti oameni vezi cum se pierde totul, cum devin una cu ceilalti, cum nu-i mai regasesti in multimea de oameni.

Din zambetul care putea cuceri lumea citesti in prezent o simpla urare: "Sa aveti o zi buna..."