6 moduri in care creierul te face sa investesti aiurea

 

O incredere mult prea mare in sine inseamna ca esti foarte sigur pe abilitatea ta de a prezice rezultatele propriilor decizii investitionale. Dar investitorii cu un ego prea puternic diversifica prea putin.

 

O companie poate anunta niste castiguri trimestriale fabuloase. Prin urmare, presupuneti ca urmatorul anunt va fi la fel de mirobolant. Aceasta eroare intra in categoria reprezentativitate: presupuneti gresit ca un lucru inseamna altceva. Un alt exemplu ar fi presupunerea ca o companie valoroasa cantareste in aur si la bursa.

 

Ancorarea cu incapatanare intr-o anumita realitate este un semn al unei increderi in sine prea mari. De exemplu, luati prima decizie investitionala pe baza informatiilor disponibile la un moment dat. Ulterior, primiti noutati care va afecteaza decizia initiala. Dar, in loc sa efectuati o noua analiza, o revizuiti pe cea veche care nu va reflecta, in totalitate, ceea ce ati aflat. 

 

Aversiunea fata de esec sau reticenta acceptarii acestuia pot fi fatale. De exemplu, una dintre investitiile dumneavoastra poate experimenta o scadere cu 20%, din motive intemeiate. Cea mai buna decizie poate fi sa acceptati pierderea si sa mergeti mai departe. In orice caz, ceva va tot face sa va ganditi ca actiunile pierdute ar putea reveni. Ceea ce e periculos, pentru ca are ca rezultat pierderi si mai mari. Ca si cum ati fi un cartofor inrait care tot mareste miza in speranta ca va castiga.

 

Felul in care faceti afaceri pe viitor este adeseori afectat de rezultatele anterioare. De exemplu, poate ati vandut un pachet de actiuni cu un castig de 20%, doar pentru a urmari actiunile cum cresc la pret. Si va ganditi apoi "daca as fi asteptat...". De aici sentimentul neplacut al regretului. Ca sa va minimizati regretele, aveti tendinta de a face investitii conservatoare.

 

Aveti intotdeauna o explicatie buna pentru faptul ca ati gresit.
Unele investitii se acresc. Nu e vina dumneavoastra, nu-i asa? Mecanismele de aparare care iau forma scuzelor sunt rudele increderii prea mare in sine. Iata cateva scuze obisnuite:

- "Si daca nu s-ar fi intamplat acea mica neintelegere, as fi avut dreptate": din nefericire, nu va puteti pune impotriva curentului;

- "Aproape corect": dar, uneori, aproape nu este suficient;

- "Nu s-a intamplat inca": din nefericire, pietele se misca conform unei irationalitati nedeterminabile in timp;

- "S-a intamplat doar o data": doar pentru ca ati gresit intr-o privinta, nu inseamna ca o sa gresiti de fiecare data, asa-i?