Companii ciudate care functioneaza

 

A supravietuit cancerului, a lucrat ca planificator de evenimente, dar si instructor de Pilates, dar Gail Rubin a decis sa imbrace un subiect sumbru, moartea, intr-o aura mai luminoasa. Desi abordarea este una diafana, mesajul este unul abrupt, de actualitate. Planificarea timpurie a inmormantarii poate salva sute, daca nu chiar mii de dolari si reduce stresul sau chiar suferinta familiei in momentul nefericit. Si le permite tuturor sa fie implicati intr-o ceremonie memorabila.

 

 

Datorita trecutului ei de PR-ista, Rubin cunoaste valoarea muncii online, dar si pe cea a print-ului, a reclamei la televizor si radio. Rubin are un blog si tine conferinte.

 

Pentru o expunere si mai mare (si pentru a observa care sunt pregatirile obisnuite de inmormantare ale familiilor), Rubin si-a propus urmatoarea provocare: 30 de inmormantari in 30 de zile, adica va participa la inmormantarea unor necunoscuti. Nu ezita sa faca sondaje telefonice, in vederea recrutarii de noi clienti.

 

 

Moartea este un subiect greu de abordat si de vandut. Antreprenoarea spune ca cea mai mare provocare este de a-i face pe oameni sa-si deschida sufletul. O alta, care cere timp, este de a se informa despre client, pentru a face slujba perfecta.

 

 

Aceasta specialista in planificarea "ultimei petreceri" se gandeste ca va scoate un profit cu sase zerouri, pe care si-l construieste prin mai multe canale de promovare a vanzarilor: consultanta pentru inmormantare, servicii de planificare, vanzari de carti, conferinte si produse noi. Publicitatea este un prieten bun, iar Rubin spune ca trebuie sa apari in fata cat mai multor oameni prin inetrmediul mediei traditionale (ziare, reviste si radio), dar si a platformelor online.

 

 

Desi in America lenjeria intima de unica folosinta era o idee ciudata, Danita Harris si-a facut bine temele si a descoperit ca, pe pietele europene si asiatice, produsul era folosit de epste doua decenii. Nu trebuie sa confundam produsul cu lenjeria comestibila. Lenjeria intima de unica folosinta poate fi cumparata in pachete de trei, cinci sau sapte perechi. Grupul tinta stabilit de Harris: turistii si oamenii de afaceri din America, intre 25 si 55 de ani.

 

 

Harris a introdus produsul pe piata in categoria de accesorii de calatorie. Urmand aceasta linie de idei, a facut campanii de publicitate online legate de cuvintele din domeniul calatoriilor si a platit reclama pe site-urile si blogurile de calatorii etc. A abordat jurnalistii care scriau pe acaesta teme. A folosit mail-ul, comunicate de presa, mostre gratuite si donatii.

 

 

Harris spune ca cea mai mare provocare a fost de a creste rata de conversie a publicitatii online. Provocarea este depasita prin reglarea permanenta a reclamelor. Pentru asta, se uita mereu pe site-urile si blogurile de specialitate, pentru a da de sfaturi bune.

 

 

Dupa Harris, nu trebuie sa lucrezi neaparat la pret pentru a fi competitiv. De exemplu, un client, intermediar de vanzari, i-a lansat provocarea de a reduce pretul. In loc sa scada pretul, s-a gandit la a duce cutiile cu produsul la sediul clientului, in loc ca acesta sa vina la depozitul comapniei. In felul acesta, cheltuielile de transport ale clientului s-au redus, obtinand si garantia ca primeste produsele mai repede decat de la competitie.

 

 

 

A durat ceva vreme pana cand Jo Lapidge si sotul ei, Terence, au fost luati in serios. Dar initiatorii stiau ca sistemul de invatare a pisicilor sa foloseasca toaleta are aripi. Terence a analizat toate pietele posibile, de la Marea Britanie, la Japonia si America, iar Jo s-a concentrat pe vanzari, cautand posibilitatea de a obtine fonduri nerambursabile care putea ajuta la comercializarea ideii. A ajuns astfel sa faca parte dintr-un program pentru inovatorii francezi, in timpul caruia si-a scris propriul comunicat de presa. 

 

Ca-n povestea cu Cenusareasa, Reuters a preluat comunicatul si povestea ei a ajuns un eveniment global. CNN a facut apoi un reportaj pe tema. Expunerea in presa a dus la crearea unei legaturi cu un producator din California, cu sediul in China. Dupa 45 de pisici cobai, 15 prototipuri si noua luni de zile, Lapidge a putut sa satisfaca toate comenzile din Marea Britanie, prima piata pe care cuplul s-a hotarat s-o atace. Cinci ani mai tarziu, familia Lapidges vanduse deja peste 500.000 de truse. 

 

 

Lapidge s-a ocupat foarte mult de expunerea in presa, dar a compeltat-o si prin convorbiri telefonice, scrisori, esantioane, mesaje pe mail si reprezentanti de vanzare independenti  pentru a ajunge la marii distribuitori de produse pentru animalele de companie. Sotul ei s-a ocupat sa se asigure ca produsul lor unic este acompaniat de un mesaj puternic, extrem de vizual, bazat pe elemente de culori diferite (corespunzatoare celor trei pasi necesari sistemului: rosu, chihlimbar si verde).

 

 

In cazul acestei companii, cea mai mare provocare a fost stabilirea pretului initial (Litter Kwitter s-a pus in vanzare la aproape 90 de dolari, iar acum se vinde sub 50 de dolari) si a retelei de distributie. Produsul a fost lansat in Anglia, dar initiatorii erau deja hotarati sa ajunga in America, ceea ce echivala cu faptul ca au trebuit sa-i convinga pe marii distribuitorii de produse pentru animalele de companie ca oferta lor este benefica si valoroasa.

 

 

Dupa Lapidge, nu stii ceea ce nu stii, asa ca e bine sa va faceti corect temele si sa va asigurati ca nu faceti aceeasi greseala de doua ori. Produsul e ca propriul copil: trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a-l proteja, pentru ca nimeni nu o va face in locul nostru.

 

via Entrepreneur