Doua mari dezastre din istoria ideilor de marketing

 

In 1984, Jocurile Olipice au fost organizate in Statele Unite si McDonald's s-a aruncat cu capul inainte pentru a obtine calitatea de sponsor. Pentru a arata ce incredere mare au in echipa olimpica americana, lantul de restaurante de fast-food a lansat sloganul "Daca SUA castiga, voi castigati!". Daca americanii luau o medalie de aur, de argint sau de bronz, clientul putea sa ceara un Big Mac gratuit, cartofi prajiti sau o Coca-Cola, in functie de tipul medaliei.

 

Nicio afacere nu deschide capitolul "castiga ceva gratuit", fara a avea o idee destul de clara privind marfa care le va iesi pe usa. In acest caz, McDonald's a numarat probabil medaliile americane de la ultimele Jocuri la care tara a participat, si anume cele din 1976. In acel an, SUA a castigat 94 de medalii, dintre care 34 de aur. SUA nu au participat in 1980, deoarece Olimpiada s-a organizat in Moscova si SUA a boicotat Jocurile, din cauza disensiunilor cu tara gazda. In 1984, URSS si Germania de Est au intors "favorul" si au boicotat Jocurile, astfel ca SUA a scapat de cei mai inversunati competitori, castigand, in total, 174 de medalii.

 

Cu alte cuvinte, McDonald's a trebuit sa dea mai multa mancare decat s-ar fi asteptat. Au aparut chiar zvonuri ca unele restaurante au ramas fara Big Mac pe stoc, sandvisuri pentru care, oricum, clientii nu plateau nimic. 

 

 

Dupa cum se vede, unele companii par a subestima lacomia propriilor clienti. Un alt exemplu graitor il ofera lantul britanic de supermarketuri Tesco. Acesta a intrat in 2011 intr-un razboi al preturilor cu unul dintre competitorii sai, Asda. Tesco a anuntat ca, daca prin noroc, Asda are pretul mai mic la vreun produs, ei vor plati dubla diferenta. Atat de increzator era Tesco ca o vizita obisnuita la supermarket nu va include achizitionarea vreunui produs mai ieftin din curtea competitorului.

 

Insa nu a luat in considerare cateva lucruri despre natura umana. Mai exact, a presupus ca toti clientii vor cumpara articolele pe care si le doresc si in mod normal. In schimb, clientii au colindat ambele magazine in cautarea produselor care, pe de o parte, sa fie mai ieftine la Asda si, pe de alta parte, sa fie insotite de o diferenta de pret care, dublata, sa asigure recuperarea banilor cheltuiti pentru achizitionarea lor.

 

Oamenii si-au impartasit strategiile pe Internet si au descoperit modalitati prin care sa cumpere suficiente maruntisuri pentru a-si acoperi financiar lista de cumparaturi obligatorie. De ecemplu, lamele de ras le aducea de la Tesco o lira sterlina in plus, dar un carucior plin de lame putea sa atraga un profit bunicel pentru a cumpara mancare. Dupa ce a pierdut o suma nedezvaluita de bani, Tesco a stabilit o limita de 20 de lire sterline.