Cultura toxica sau cum luptam cu poluarea mentala

 

Primul pas in confruntarea directa a fenomenului publicitar este sa incetam sa o privim ca o forma de comunicare comercializata si sa o tratam ca pe o forma de poluare. Ganditi-va la consecintele mentale pe termen lung in urma vizualizarii continue a reclamelor Nike: ne infiltram chiar in inima publicitatii si ajungem astfel si la ideea protejarii mediului mental.

 

Preocuparea privind efectele psiho-sociale cumulative ale publicitatii sunt la fel de vechi ca publicitatea insasi. Prozatorul francez Émile Zola ne ofera unul dintre primele exemple, prin nuvela pe care a scris-o in 1866 si care se numea "Moarte prin publicitate". Autorul s-a reintors asupra temei in 1883, odata cu romanul "Au Bonheur des Dames", o privire mai atenta asupra rolului publicitatii de a controla mintea consumerista. In urmatoarea suta de ani, activistii in domeniul protejarii mediului mental au aparut in emdii neasteptate, cum ar fi eseul din 1977 al lui Susan Sontag, "Despre fotografie", unde se vorbeste despre societatile industrializate care isi transforma cetatenii in "dependenti de imagini, cea mai irezistibila forma de poluare mentala".

 

In 1989 a aparut o revista dedicata protejarii mediului mental, "Adbusters: The Journal of the Mental Environment", care a adunat multe documente militante. De exemplu, Bill McKibben vorbea, in 2001, cum aceasta miscarea de protejarea a mintii consumatorilor se va dovedi miscarea de rezistenta a secolului. In 1999 a aparut si o carte-manifest, "Culture Jam" (Blocajul culturii), care indemna la lupta directa impotriva marketingului, a fabricii de imagini.

 

Sa spui insa ca publicitatea este, metaforic, o forma de poluare mentala, este un lucru si cu totul altceva sa pretinzi ca este, literal, o scurgere toxica. Dovezi in aceasta privinta? 

 

Filosoful Michel Serres spune ca oamenii si animalele deopotriva folosesc poluarea pentru a-si marca si apara teritoriul, "murdarindu-l". Pe de o parte, reziduuri solide sau lichide, pe de alta, tsunamiuri de scrieri, semne, imagini si logouri ocupand spatiile publice sau cele naturale. Desi vorbim despre termeni diferiti de energie, gunoi si marcaj, rezultatele apar in urma unui gest identic, cel de murdarire.

 

Incheiem cu un citat din Serres: "Capitanul care deverseaza deseuri in mare nu a vazut niciodata sau nu a fost lasat sa vada zambetul zeilor. Ar fi un gest mult prea epuizant, creativ chiar. O fi vazut vreodata frumusetea inainte?! La fel, acela care mudareste spatiul cu afise pline de propozitii si imagini ascunde privelistea, omoara perceptia si o trage in teapa furandu-i esenta. Intai privelistea, apoi lumea intreaga".