In marketing nu avem nevoie de lanterne

O doamna care pare sa fi coborat din tren in Gara de Nord cu putin timp in urma ne spune ca doreste sa ne prezinte cateva produse si dezleaga astfel misterul bagajelor pe cat de voluminoase, pe atat de amenintatoare. Nu retin numele companiei, nu retin despre ce produse este vorba. Ma-ntreb doar ce rol au cei doi colegi agenti de vanzare care o insotesc, tematori si cu aceeasi infatisare care nu te-ar convinge nici in ruptul capului sa cumperi ceva.

As vrea sa-i spun un "nu" raspicat, dar balbai in schimb un "Cred ca ati mai trecut pe la noi cu ceva vreme in urma...". Nu e convinsa. Ma priveste oarecum descumpanita pentru ca incerc sa-i dezarmez prezentarea produselor. "Eu? Nu cred". Si, in momentul acela, nici eu nu mai cred. Pentru ca nimeni altcineva nu protesteaza, prezentarea incepe.

Concentrarea noastra este insa impartita intre sarcinile de serviciu si proprietatile miraculoase ale lanternei cu leduri care seamana mai degraba cu un cap de dus. As vrea sa revin la ceea ce lucram inainte, dar ceva ma retine. Nu doar simpla prezenta a celor trei pe care doar colegii ascunsi in spatele calculatoarelor reusesc sa o ignore, ci si intrebarea la care nu gasesc raspuns: "De ce-ar avea vreunul dintre noi nevoie de o lanterna?". Si mai ales de o astfel de lanterna, una care ma duce ba cu gandul la un E.T. ceva mai turtit, dar la fel de verde si nepamantean, ba la un experiment nereusit de design de produs.

Femeia continua sa vorbeasca insa pe acelasi ton care nu reuseste sa ne atraga nicicum atentia. Si uita sa raspunda tocmai la intrebarea de mai sus. Trebuia sa ne convinga ca viata noastra, incepand de astazi, va fi minunata daca vom cumpara acea lanterna-ciuperca magica. Ca nu e DOAR o lanterna. Ca e un element esential de care avem nevoie, doar ca nu stim inca.

S-a lamurit. Nu vrem lanterne. Probabil ca, in mintea ei, deja suntem cei mai uraciosi si ursuzi potentiali clienti. Departe de a fi cumparatorii ideali, contribuim si la pierderea timpului sau. Asa ca se grabeste sa ne arate un alt produs: o pereche de casti.. verzi. "Oare ar trebui sa se asorteze cu lanterna?" ma-ntreb. Nu, nu spune nimic de asta. Dar ne recomanda ca "Putem sa ascultam muzica si nimeni sa nu stie". Zambesc. Castile alea verzi ar iesi sigur in evidenta. Asta fara sa te mai gandesti ca poti sa asculti oricand muzica. Ma uit imediat la cele trei perechi de casti inghesuite pe biroul meu, unele mai stricate decat altele. Si, cu toate acestea, desi un produs nou de care am nevoie sclipeste, verde neon, la un pas de mine, nu doresc sa-l cumpar.

Iar acum, la mai bine de patru ore dupa ce maestrii vanzarilor nereusite au plecat, imi dau seama ca mi-ar placea sa ascult muzica in casti. Cu toate acestea, nici in ultimul ceas al programului nu ravnesc la castile verzi, inrudite in mod cert cu lanterna spatiala. Imi termin a treia cafea si-mi promit ca zilele acestea voi cumpara inca o pereche de casti. In continuare insa, redactia a ramas la aceeasi convingere: in marketing nu avem nevoie de lanterne.