Lanturile economiei si ale unui cerc vicios din care putini oameni pot iesi

Mai sunt si situatiile nenumarate in care cumparam pentru noi insine. O camasa sau un ruj, o geanta sau o pizza. Nu conteaza ce cumparam, dar motivele nu ne sunt straine: cumparaturile care nu aduc cu adevarat nimic valoros in vietile noastre ne indeparteaza de noi insine si nu fac decat sa mareasca golurile de care fugim.

Cum functioneaza insa acest sistem in care am ajuns sa cumparam aproape continuu? De la prima ora a zilei in care luam o cafea pana la ora inchiderii magazinului cand taiem de pe lista ceea ce trebuia neaparat sa luam?

In mare parte, sistemul are la baza programul de lucru de opt ore. Pus la punct inca din perioada revolutiei industriale care a avut loc in Marea Britanie in secolul al XIX-lea, programul de lucru a fost atunci redus si stabilit la 8 ore pentru a opri astfel exploatarea celor care lucrau in fabrici si care uneori munceau pana la 16 ore pe zi.

Pe masura ce tehnologia si metodele de lucru au avansat, lucratorii din toate industriile ar trebui sa fie capabili sa produca mai multa valoare intr-un timp mai scurt. Asta ar insemna ca programul de lucru ar trebui sa fie mai mic de opt ore.

Insa acest interval de 8 ore continua sa fie foarte profitabil pentru cele mai mari afaceri si companii. Nu datorita muncii pe care o fac angajatii in acest timp (studiile arata ca in realitate angajatul lucreaza doar 3 ore efectiv din cele 8), ci fiindca asta mentine un public ideal si doritor sa faca noi achizitii. Sa limitezi timpul liber inseamna ca oamenii sunt mai dispusi sa plateasca mai mult pentru confort, placere si orice alt tip de satisfactie pentru care pot plati. Asta ii face sa se uite la televizor si la reclame si asta ii face sa nu mai aiba niciun fel de ambitie in afara programului de lucru.

Am fost directionati catre o cultura al carei design are ca scop sa ne faca obositi, insetati dupa rasfat, gata sa platim mult mai mult pentru relaxare si divertisment si, ce e mai important, in general nemultumiti de vietile noastre astfel incat sa continuam sa vrem lucruri de care nu avem nevoie. Cumparam atat de mult fiindca intotdeauna ni se pare ca ceva lipseste.

Cumparam ca sa ne inveselim, sa ne recompensam, sa sarbatorim, sa rezolvam o problema, sa ne inaltam statutul si sa inlaturam plictiseala. Va imaginati ce s-ar intampla daca n-am mai cumpara atat de multe prostii inutile care nu aduc nimic bun in vietile noastre?

Economia s-ar prabusi si nu si-ar mai reveni niciodata.



Via Trueactivist.com