Cand ramai dator doua pachete de biscuiti

"Problema e, imi spune, plictisita si enervata de tonul meu plictisit si enervat, "ca se aplica penalitati".

"Problema e, doamna, ca nu-i platiti dumneavoastra, ci tot eu". Problema era ca nu vedea problema. Ceea ce vedea, cel mai probabil, era ca eu eram un hot. Si ca suma aia absolut minuscula, echivalentul a doua pachete de biscuiti, urma sa aduca pagube serioase institutiei de credit in cauza. Adica trei pachete de biscuiti.

Cu atitudinea asta n-o sa vinzi nici elefantul, mi-am spus amintindu-mi un banc mai vechi. Doamnei i-am zis ca o sa-i platesc, dar nu si cand. Asta fiindca m-a intrebat cand. Dar sper sa se poata odihni cu tot suspansul asta fiindca am refuzat sa-i dau un raspuns.

In limba lor, esti client pana nu mai esti sau azi esti jumatate client, jumatate rau-platnic. Pe de alta parte, stim cu totii ca orice greseala din partea lor se solutioneaza greu, cu ridicari din umeri si cu alte greseli similare care par sa se prelungeasca la nesfarsit. Nici softurile nu mai sunt ce-au fost fiindca mai nou, si ele gresesc.

"Aceasta convorbire ar putea fi inregistrata", ti se spune pe acelasi ton care iti lasa impresia ca in secunda doi la usa biroului se vor protapi doi reprezentanti ai justitiei: "Harst, la sectie cu tine pentru atitudine necuviincioasa cu doamna de la relatii cu clientii! Si pentru ca nu ai platit o suma foarte mica atunci cand a vrut banca, adica inainte de data scadenta!".

Niciun argument nu justifica o atitudine defensiva. Nici cand esti client de-o zi, nici cand esti client de ani de zile. Daca cineva are de ce sa aiba o atitudine nemultumita, acela e clientul. In fond, "aici sunt banii dumneavoastra."

Nu o sa platesc prea curand, astept sa se faca patru pachete de biscuiti si-un iaurt. Doar asa, fiindca pot si doamna oricum ma suna pe banii bancii.