Despre pasiunea de a munci si despre libertatea de a alege

Munca este bratara de aur. Dar straluceste cu adevarat atunci cand o impletesti cu pasiunea. Cand stii ca esti pe drumul cel bun si cand vrei sa ajungi mai departe, cand nu ti se mai face frica pentru ca teama de necunoscut s-a transformat intr-o provocare continua.

Mai inveti, pe parcurs, sa fii mai putin aspru cu tine si sa ai rabdare. Iar acestea sunt lectii esentiale in viata pe care le folosesti zi de zi si care te ajuta sa te feresti de multe suparari. Vei invata sa ai rabdare cu oamenii, vei intelege ca dincolo de un chip exista un suflet si ca ai mereu de ales intre a te implica intr-un conflict sau de a merge mai departe.

Cuprins de un drum numai al tau, fascinat de ceea ce viata iti ofera atunci cand incepi sa o traiesti cu inima plina, vei alege sa mergi mai departe, fara regrete. Ma mai speria si timpul. Timpul care trecea pe langa mine, zi dupa zi. Orele care pareau ca se pierd in cel mai neproductiv mod. Si chiar asa era.

Dar am transformat, din nou, frica asta in actiune. "Sa-mi fie rusine", mi-am spus, "ca nu am mai multa vointa". Asa ca acum o zi are 25 de ore si, cu mai multa organizare, va ajunge sa aiba 26 de ore. Am fost intrebata in gluma cum am reusit asta, dar eu am raspuns cat se poate de serios: "E simplu, am mai adaugat una pentru somn".

Am gasit un echilibru in momentul in care am inteles ca traiesti din plin cand iti doresti sa cresti de la o zi la alta. Cand te autoeduci sa devii mai puternic si cand iti amintesti ca ai de ales in fiecare secunda si ca, in afara de propria persoana, nimic nu te tine pe loc, nimic nu te tine acolo unde esti, nimic nu te face nefericit.

Munca. Un munte de sarcini pe care ti le asezi intr-o lista si pe care incepi sa le tai. Si te bucuri cand le tai pentru ca ai mai indeplinit un obiectiv, ai mai facut un pas. Nu oftezi usurat pentru ca ai mai terminat o pedeapsa istovitoare. Esti liber sa alegi si esti suficient de puternic sa cresti.

Putem fi suficient de slabi incat sa ne doboare cea mai mica adiere sau putem alege sa devenim din ce in ce mai puternici incat, la o furtuna neasteptata, sa-i putem sprijini noi pe ceilalti. Nimic nu vine din exterior daca in interiorul nostru nu schimbam ceva. Trec multe pe langa noi doar pentru ca alegem sa nu le vedem.

Suntem liberi chiar si cand muncim, daca alegem sa traim inzecit.